Invitaţie la lectura

''După moarte mergi pe un drum foarte lung, care urcă mereu. Mergi, mergi şi încetul cu încetul trăsăturile ţi se schimbă. Nasul şi urechile ţi se retrag în carnea feţei ca picioruşele unei scoici. Degetele ţi se retrag în carnea pălmii, iar mâinile ţi se resorb în umeri. La fel, picioarele ţi se retrag în şolduri şi nu mai mergi, ci pluteşti de-a lungul unor pereţi de cărămidă roşie, pe care îţi laşi umbra ca un disc alungit. Eşti atât de rotund, încât devii translucid şi începi să vezi în toate părţile deodată. Cât suntem vii, vedem doar cât prin crăpătura unei cutii de scrisori, dar după moarte vedem de jur împrejur, cu toată pielea. Plutind şi privind zidurile tot mai apropiate de cărămidă, dar dintr-o cărămidă roşie, cărnoasă, ajungem într-un loc rotund. Acolo, în mijloc, se află o celulă, căci ne aflăm în pîntecul unei mame. Intrăm în celulă şi, pe măsură ce se desfăşoară treptele naşterii, privim prin ochii tuturor fiinţelor, ai puricelui, ai gîndacului, ai broscuţei, ai şoarecelui, ai airiciului, ai iepurelui, ai pisicii, ai cîinelui, ai maimuţei, ai omului, iar cu puţin noroc ajungem să privim prin ochii fiinţei minunate care urmeză după om. Un mort vă priveşte prin ochii mei.''

(Mircea Cărtărescu)