Confessions of An Antinatalist

"Did I say we don't want our loved ones to suffer? Indeed, I did. Yet we continue to deliver into this existence, by means of procreation, generation after generation of children. Children whom we love, but also children who, by the very nature of things, are all condemned to suffer, and to die. In fact, a birth certificate and a certificate of death might as well be written on the same piece of paper. Death, including all the suffering leading up to it, is as inextricably bound up in the fabric of life as is the moth's attraction to the flame. Each of us is the thinnest of bookmarks, caught between the leaves of birth and death in the tome of eternal nothingness. Why, then, do we continue to feed the ever-burning fire that consumes without a trace? Why? That's a good question. Why, indeed?"

Incep postarea cu un citat din cartea lui Jim Crawford, ''Confessions of An Antinatalist'', pentru ca este o carte care ridica o problema pe care mult prea putini o iau in considerare: merita riscul de a aduce pe lume un copil cand stim cu siguranta ca acesta va suferi?

Imi veti spune ca viata presupune si fericire si ca sunt multe persoane care se bucura de faptul de a se fi nascut. Este adevarat, dar, daca acele persoane nu ar fi existat, nu ar fi fost deprivate de fericirea de a trai, pentru ca nu poti depriva de ceva pe cineva care nu exista. Asadar, fericirea vine la pachet cu potentialul individului de a suferi, si cu obligativitatea de a muri. Putem scrie pe verso-ul certificatului de nastere, decesul. E foarte simplu.

O idee care ma pasioneaza de ceva vreme este cea conform careia omul nu poate sa aleaga niciodata daca vrea sau nu sa se nasca. De fiecare data este aruncat cu brutalitate in viata si pana acuma nici stiinta, filosofii si nici religiile nu s-au pus de acord asupra scopului sau in aceasta viata sau daca aceasta se continua si dupa moartea organismului. Desigur, poate sa aleaga daca doreste sau nu sa continue viata, dar pentru asta tebuie sa ajunga la un nivel minim de maturitate in care sa fie capabil sa ia ia aceasta decizie si sa puna la punct o strategie de implementare a ei (de exemplu, un emo de 12 ani care se arunca de la etajul 7 pentru ca sufera din dragoste - iata un exemplu de exercitare a libertatii de alegere). Dar, pana sa ajunga sa faca aceasta decizie va fi nevoit sa traisca, fara voia lui. Sartre, sper ca te refereai la adulti cand spuneai ca sunt condamnati sa fie liberi, ca de nu, vrei in sabii sa ne luptam sau in .... haha gata, nu mai zic.
Invitatia mea este sa meditati asupra acestei chestiuni pe cat de importante, pe atat de ignorate cum este reproducerea umana, incat sa pueti sa ii dati un raspuns demn pentru un fapt atat de mare atunci cand urmasul o sa va puna intrebarea: ''De ce m-ai facut?'' Se pare ca oamenii se iau dupa anumite clisee imprimate adanc de societate cand se hotarasc (sau nu se hotarasec pentru ca cineva a decis cu mult timp inaintea lor, pentru ei) sa produca acei baunatori turtitii si nestiutori. Insa e o chestiune mult prea importanta pentru a fi ignorata de catre niste vietuitoare care sustin ca au constiinta.

Va voi tine la curent cu alte postari despre suprapopulare si avort.

P.S. Ar fi o ironie sa cred ca parintii le vor insufla progeniturilor un stil de gandire antinatalist, pentru ca nu vad cum ai putea sa iti inveti exemplul (copilul) sa nu faca tocmai ce el este...

Invitaţie la lectura

''După moarte mergi pe un drum foarte lung, care urcă mereu. Mergi, mergi şi încetul cu încetul trăsăturile ţi se schimbă. Nasul şi urechile ţi se retrag în carnea feţei ca picioruşele unei scoici. Degetele ţi se retrag în carnea pălmii, iar mâinile ţi se resorb în umeri. La fel, picioarele ţi se retrag în şolduri şi nu mai mergi, ci pluteşti de-a lungul unor pereţi de cărămidă roşie, pe care îţi laşi umbra ca un disc alungit. Eşti atât de rotund, încât devii translucid şi începi să vezi în toate părţile deodată. Cât suntem vii, vedem doar cât prin crăpătura unei cutii de scrisori, dar după moarte vedem de jur împrejur, cu toată pielea. Plutind şi privind zidurile tot mai apropiate de cărămidă, dar dintr-o cărămidă roşie, cărnoasă, ajungem într-un loc rotund. Acolo, în mijloc, se află o celulă, căci ne aflăm în pîntecul unei mame. Intrăm în celulă şi, pe măsură ce se desfăşoară treptele naşterii, privim prin ochii tuturor fiinţelor, ai puricelui, ai gîndacului, ai broscuţei, ai şoarecelui, ai airiciului, ai iepurelui, ai pisicii, ai cîinelui, ai maimuţei, ai omului, iar cu puţin noroc ajungem să privim prin ochii fiinţei minunate care urmeză după om. Un mort vă priveşte prin ochii mei.''

(Mircea Cărtărescu)

Spuneţi ''NU!'' paraziţilor verbali

O campanie împotriva bâlbâiltului, a împleticirii limbii în gură, a folosirii ''ăăăăăăă''-urilor, dezacordurilor şi a cuvintelor gen ''musteaţă'' sau ''cirese'' (prounţat cum este scris, cu ''s'' de la ''soare'') şi multe altele...

Priveşte imaginea de mai sus, el este parazitul care stă la tine pe limbă şi se ancorează tot mai tare de fiecare dată cand îl ajuţi să se inmultească. Şi nu doar atât, el va circula prin aer, în urechile interlocutorilor, şi va ajunge să le zgarie creieraşele. Apoi, este posibil să le ajungă şi lor pe limbă, şi, uite-aşa, parazitul ăsta contagios se inmulţeşte şi trăieşte bine mersi pe seama noastra. Nu ţi-ai dori una ca asta, nu-i aşa?

Parazitul verbal de azi:
''Vreau ca să merg la o plimbare în parc.'' ''Ca'' se foloseşte atunci când introduce o subordonată care arată scopul, altminteri se pune doar ''să'' -ul care este nimic altceva decât o formă care arată că verbul ăla e la modul conjunctiv. Offff...unde e emisiunea ''Corect'' să ne educe şi pe noi puţin?

To be continued.

O campanie by Irinel.

Fleurs du mal

Pentru că, în mod inexplicabil, pe nici o pagină web nu se găseşte traducerea completă a poeziei ''Un hoit'' de Baudelaire m-am hotărât să o fac chiar eu. Am reuşit rima doar la două din cele patru strofe, dar cred că a ieşit acceptabilă. Copyright Irinel.


După pietre, un câine turbat,
Ce se holba cu ochi nevricoşi
Pândind să-şi înşface bucata ce i-a scăpat,
Dorea să se-ntoarcă la viermii scârboşi.


Însă şi tu vei ajunge un deşeu odios,
O infecţie oribilă,
A ochilor lumină, tu, tot ce am mai frumos,
Al meu înger şi patimă.


Asta vei fi, regina a graţiei,
După litaniile din urmă,
O mâna de oase mucegăite,
Sub iarbă şi muguri roditori.


Aşadar, iubita mea, spune-le viermilor
Ce te vor roade in săruturi,
Că am păstrat forma si esenţa divină
A iubirii mele descompuse.

Spectacol în aer liber

Sâmbătă, 13 iunie va avea loc premiera spectacolului Hecuba de Euripide

Teatrul Naţional Cluj-Napoca prezintă sâmbătă, 13 iunie spectacolul ''Hecuba'' de Euripide cu Melania Ursu în regia lui Cristian Nedea. Evenimentul va avea loc în premieră în cadrul programului ''Mari actori ai scenei clujene'', sâmbătă, 13 iunie în Parcul Cetăţuia. Următoarele spectacole vor avea loc la aceaşi oră in datele de 14 şi 21 iunie, respectiv 2 şi 4 iulie. Vizionare plăcută!

Un nou festival la Cluj

Se pare ca Clujul le pregateşte tot mai multe evenimente dedicate studenţilor. Aşa că de la toamnă va avea loc prima ediţie a unui festival de film tematic, Comedy Cluj, in care vor fi prezentate intre 60 şi 70 de comedii, de pe vremea lui Charlie Chaplin încoace. Proiectul se vrea ambiţios şi organizatorii au stabilit data de începere 10 octombrie, numai bine pentru cei care se întorc din vacanţe. Cam atât deocamdată, aşteptăm mai multe informaţii cu care am să vă ţin la curent.

Sursa: Aperitiff

Despre ''Home'' la TIFF

De ziua Mondială a Mediului, organizatorii TIFF-ului ne-au pregătit un eveniment draguţ, zic eu, awarness pentru mediu. Au cuvântat preşedintele asociaţiei Mai mult verde, primarul Clujului, preşedintele Institutului Francez din Bucureşti şi Anamaria Marinca, o ştiţi din 432 .Să fiu sinceră, speech-ul ei a fost motivul pentru care am mers la acest film, dar am fost oarecum dezamăgită de cele câteva statistici despre copacii tăiaţi anual ''acasă'' ( ''Pentru noi, ''acasă'' este România'') citite de pe foaie, după care a ieşit rapid din sală. Aşa că am rămas cu antevorbitorii şi cu mesajul inregistrat pentru România cu regizorul filmului ''Home'', Yann Arthus Bertrand.
Documentarul, deşi atrage atenţia asupra incălzirii globale, a consumului excesiv de resurse ale pămânului şi a poluării la nivel global, vorbeşte prea puţin de cauza principală a acestor efecte: suprapopularea. Abia dacă este menţionată, aproape întamplător şi în treacăt, de vreo două ori. Are foarte multe numere şi statistici, care obosesc timp de aproape două ore. În plus, monotonia dată de combinaţia necontenită pe parcursul filmului dintre narare (apropo vocea lui Glen Close este cam raguşită şi foloseste acelasi ton pe tot parcursul documentarului) şi imagini, face filmul să devină plictisitor la un moment dat.
Începand cu geneza pământului şi terminând cu exemplele unor naţiuni care au adoptat politici de folosire a energiei alternative şi de stopare a irosirii resurselor, filmul transmite un semnal de alarmă care ar trebui mai degrabă adresat unei alte pături sociale, şi anume aceleia care are putere de decizie penru ceea ce mişcă în lumea asta. Adică cu ce pot schimba eu, studentul Popescu, care circul cu autobuzul şi folosesc un minin de resurse zilnic, faptul că în L.A. sunt aproape atâtea autoturisme câţi locuitori, că exisa peste un miliard de oameni care suferă de foame, că 5000 mor zilnic din cauza apei pe care o beau sau luxul paroxistic din Dubai? Bineînteles, pot să nu mai arunc deşeuri când merg la iarbă verde şi să mă implic în acţiuni ecologice, dar asta nu va schimba cu nimic cele enumerate mai sus.Chiar şi faptul că de azi se vor colecta, în sfârşit, gunoaiele menajere diferenţiat in Cluj, este o masură implementată de cei sus puşi.
Nu vreau sa adopt o atitudine nihilistă, filmul atrage atenţia asupra unei probleme care ne priveşte pe toti, dar pentru rezolvarea căreia e nevoie de mai mult şi de renunţarea din partea unor oameni la anumite interese care le aduc foarte mulţi bani.
Oricum, filmul merită văzut, chiar dacă numai pentru peisajele superbe filmate în 54 de ţări, cu o claritate excelentă a imaginii. Vestea bună este că producătorii au anunţat că vor pune la dispoziţia doritorilor un site pentru vizionarea gratuită a filmului. Rămâne să aflăm care.


Aici se afla documentarul ''Home'' integral, in engleză, fără subtitrări:

http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU&feature=channel

şi aici un trailer:
http://www.youtube.com/watch?v=G8IozVfph7I .